I Have a dream

Ha ha ha, Martin Luther King avea vise mărețe, eu am visat ceva mai mic. Am visat că a venit circul la noi în sat. Nu e prima oară când vine, se întâmplă să se oprească pe la noi cam o dată la patru ani și de fiecare dată când vine pare a fi tot mai profesionist. Știți cum se întâmplă când vine circul, se lipesc afișe colorate pe toți stâlpii și pe la toate colțurile, ba mai circulă și ”caravana” trâmbițând prin megafoane programul. Prețul nu, la circul de la noi din sat se intră gratis dar se plătește pe urmă, în rate, în timp. În bani, totul se plătește cu bani, dar la noi e cooperativă, punem toți bani la o grămadă pe care mai apoi o împart mai marii circului, uneori cu mai mult cuget, alteori cu mai puțin.

Așa cum am spus, e profesionist deja circul nostru, are de toate. Am văzut leii, aparent fioroși, dar care dacă sunt bine dresați își execută numărul perfect. Se spune că în sălbăticie ei sunt regii, pe ei îi respectă (și urmează?) restul animalelor. Ce ironie, tocmai regele animalelor să fie închis într-o cușcă și să execute numere la comandă. Dar... așa-i la circ.

Am văzut și câini. Ăștia sunt mai ciudați, latră mult din spatele cortinei, dar când aceasta se ridică și se văd în lumina reflectoarelor sunt niște drăgălași. Aproape că i-ai lua acasă de frumoși ce sunt, dar nu poți, aparțin circului.

Au și dresaj de gâște. Mă rog, dresaj cred că e mult spus, la cât de mic e creierul unei gâște nu cred că poate fi dresată. În schimb, poate fi educată dacă educația începe timpuriu și are la bază elementul cheie, grăuntele. Știm cu toții că gâștele merg în cârd acolo unde e rost de păpică. De obicei, la orice circ, gâștele sunt de umplutură, stau în ring doar până când adevărații protagoniști își pregătesc numerele.

Abia acum începe adevăratul spectacol. Există public care a venit special pentru ei, profesioniștii, deși nu se manifestă. Nici nu aplaudă, nici nu fluieră, doar stă și privește. Cred că acești oameni nu știu că taxa o vor plăti la fel ca restul spectatorilor, că nu vor beneficia de nicio reducere doar pentru faptul că au stat cuminți.

Văzând diversitatea spectacolului și numărul actorilor îți vine să crezi (sau să speri) că își merită banii. Bani pe care încă nu i-ai plătit, amintește-ți, ce plătești tu acum e spectacolul de data trecută. Tu știi dacă a meritat... Văd maestrul circar adresându-se publicului și încercând să spună că ceea ce va urma e nemaivăzut, nemaiîntâlnit, magnific, fantastic, mirobolant. Dar nu prea reușește, specialiștii se antrenează de patru ani pentru acest moment, nu mai au răbdare ca maestrul să își termine prezentarea și încep reprezentația. Toți odată, să nu cumva să ramână vreunul în afara programului.

Publicul e derutat, nu mai știe la care să privească cu mai multă atenție. Sunt acolo, în îngrămădeala aia, trapeziști care zboară de la o platformă la alta în câteva secunde fără a se asigura dacă frânghia trapezului e bine legată sau dacă cei care ar trebui să țină de plasa de siguranță în caz de cădere mai sunt la post. Se pot vedea fakiri care sunt în stare să calce pe cuie, să înghită săbii și să stingă cu gura mingi de foc. Contorsionoiști care par a nu avea coloană vertebrală. Prestidigitatori care știu mereu să profite de momentele de nebăgare de seamă pentru a-și atinge scopul. Iluzioniști care fac cunoscutele jocuri de cărți, cărți care de fiecare dată au două fețe dar ni se arată numai una. Tot ei, iluzioniștii, mai scot din când în când din pălărie câte un porumbel căruia noi, publicul, îi urmărim zborul, îndepărtând astfel privirea de la acțiunile importante care se petrec pe scenă.

Am auzit că există un număr chiar și cu omul invizibil. Eu nu l-am văzut. În schimb am văzut clovni, câțiva. De obicei clovnii fac glume între ei, se prefac că se bat, se ceartă, își fură scaunul unul altuia, se stropesc cu apă (sper), orice numai pentru a face publicul să îi aplaude. Se mai întâmplă uneori ca din greșeală, sau nu, câte-un clovn să mai stropească și publicul, iar publicul, dacă înțelege că și asta formează parte din spectacol, nu trebuie să se supere. Clovnii sunt acele persoane deghizate despre care se spune că nu se știe niciodată dacă râd sau plâng. Ei nu vor fi niciodată protagoniști, nu vor semna niciodată autografe pentru că nimeni nu îi cunoaște cu adevărat. Nimeni nu știe cum îi cheamă, ei au doar nume de scenă și astea, de regulă, caraghioase.

Știți ce nu prea am văzut la circul de la noi din sat? Funambuli. Acei oameni care merg pe sârmă și, oricât de subțire ar părea a fi aceasta, reușesc să-și păstreze echilibrul până la capăt.

M-am trezit din vis. Ce ușurare! Sunt atât de departe de satul nostru încât, chiar de ar fi circ la noi în sat, aici unde sunt nu se aude muzica. Muzica aia asurzitoare a circului nu se aude, nu. Totuși, ce vis am avut, părea atât de real. Era cu un circ al cărui nume nu mi-l amintesc. O să îi pun eu unul. ”Le cirque du soleil” e înregistrat deja, eu o să îi spun

 LE CIRQUE DE LA LUNE

Adevărul spus pe jumătate

Încep acest articol prin a mă felicita pentru faptul că mi-am amintit parola de acces la blog deși nu am mai ”călcat” pe aici de foartă multă vreme. Lipsa de timp. Sau de subiecte. Ambele? Niciuna? Nu contează.

Iată ce m-a readus pe blog:



   O discuție purtată pe Facebook pe marginea unui subiect delicat, scos la lumină într-un moment, de asemenea, delicat. Pentru unii, nu și pentru mine, dar... să dezvoltăm. O luăm pe puncte:

Luneni în lume: grup creat pe Facebook în 2011 cu un scop total diferit față de ceea ce se întâmplă acum. La fel ca toate grupurile de pe această rețea, Luneni în lume a fost creat din dorința de a stabili sau restabili legătura dintre niște oameni care au ceva în comun. În cazul nostru, Luna, satul nostru, locul unde ne-au rămas mult mai multe lucruri decât niște amintiri și, așa cum am mai spus la ocazii speciale, ”singurul loc pe care îl numim ACASĂ”. Asta era la început acest grup, o a doua ”acasă”, aici ne întâlneam la o simplă apăsare de buton cu oameni pe care îi îndrăgim și pe care nu i-am mai văzut de ani de zile. Păcat că în ultima vreme s-a cam umplut ograda de păsări răpitoare care nu fac altceva decât să se cace pe hăizaș. Nu vă rog să îmi scuzați expresia.

Progres Lunaluneanca: O oarecare. Dar nu orice oarecare, e cineva care a înțeles că împroșcatul cu noroi e sport național și se antrenează din greu, poate, poate, prinde lotul olimpic. Cred că are șanse, are tactică, stă în tufiș la umbra acestui nume sugestiv. Ea, pentru că atât am putut afla despre acest personaj, că e o ea, și-a asumat rolul justițiarului și s-a înhămat la titanica muncă de a afla adevărul, TOT adevărul, despre toată lumea. Dar mai ales despre...

Laurențiu Tör: Actual primar al comunei Luna și candidat pentru un al doilea mandat din partea Partidului Național Liberal. Maaaaaamă... câte știu despre ”dom' primar”!!! Și ce nu știu îmi va spune prietena mea progresistă, sper. Asta e intenția ei, să dezvăluie lumii întregi marile secrete ale Lunii (nu lumii, ar fi prea mult). Ideea în sine nu e rea, e bine că mai există oameni cu un asemenea spirit civic, adevărați haiduci socio-politici, dornici să vegheze asupra bunei funcționări a administrației. Să nu uite cei aleși că suntem cu ochii pe ei. Repet, ideea e bună, punerea ei în practică, însă...  

Călin Mărginean, adică eu. Locuitor al satului Luna la numărul 100. Asta scrie pe toate actele mele. Când e vorba de a interveni în viața satului, cei de acasă îmi spun diaspora, căpșunar etc. Deci eu nu am voie. Hmmmm!!!  Sunt membru și administrator (cea din urmă fără voia mea, oarecum) al grupului Luneni în lume. În grupul ăsta am trăit momente excepționale, dar tot el mi-a adus și câteva belele pe cap. Ultima e cea pe care v-o relatez.

Deci, am prezentat patru ingrediente. Acum să facem maglavaisul. În rolul justițiarului, așa cum am mai spus, Progres Lunaluneanca publică pe Facebook un document, o adeverință de la CNSAS care se voia a fi dovada definitivă și irefutabilă că Laurențiu Tor a fost colaborator al Securității. Redau în întregime imaginea și discuția ce a urmat:

Progres Lunaluneanca

18 ore

Cum se numesc ce-i care-l sprijină pe un turnător?

Îmi place

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Furie

Comentează

Comentarii

Călin Mărginean Antena 3. emoticon smile

Îmi place · Răspunde · 2 · 17 ore

Progres Lunaluneanca Nu pe țara,ci pe sat...

Îmi place · Răspunde · 17 ore

Călin Mărginean Sunt curios să aflu și ce a transmis, nu doar faptul că a fost recrutat. Și eu am fost recrutat, câţiva ani mai târziu, de PSD. :)))

Îmi place · Răspunde · 1 · 17 ore

Mihail Marginean Ma[ Caline sper ca nu te dezici de unchiu

Îmi place · Răspunde · 7 ore

Călin Mărginean Mihai, chestia cu PSD-ul nu e glumă. Poţi să cauţi în arhivă să vezi cine a fost "ales" președinte al organizaţiei de tineret Luna în 1999. Cred că pe atunci înca se numea PDSR
Pe de alta parte, opţiunea politică nu e nici ereditară nici patrimonială, așa că nu prea am moștenit nimic în acest sens. În schimb, am moștenit de la tata bunul simţ și de ăsta nu am cum să mă dezic.

Îmi place · Răspunde · 2 · 5 ore · Editat

Scrie un răspuns...

Progres Lunaluneanca Probabil că cei condamnati la locul de muncă pentru un sac de porumb,sau o găleată de castraveți ar fi mai interesați decăt dumneata,ce a transmis si despre cine.Mă rog dacă sănteți interesat atăt de tare,puteți să cereti detalii suplimentare la CNSAS,sau direct domnului Tor,dacă aveți atăt de mare incredere că vă spune adevărul!!!!!Apropo mi-ati dat o ideie buna cu Antena 3.Așa o să-i numesc pe toti sustinatorii domnului ”Alina”

Îmi place · Răspunde · 12 ore · Editat

Călin Mărginean Zâmbesc...
Nu cunosc pe nimeni care să fi fost condamnat la locul de muncă la CAP Luna. Fără intenţia de a supăra pe nimeni spun că cred că știm cu toţii cine au fost foștii CAP-iști și motivele pentru care nu au ales alt loc de muncă. Lunenii au fost mereu harnici și și-au făcut bine treaba oriunde au fost nevoiţi să o facă, dar asta e altă poveste.
Ei, dacă nu pentru mine, că văd că recurgi la evazive, atunci pentru cei ale căror interese presupun că vrei să le aperi, nu prezenta informaţii trunchiate, publică tot, altfel o să avem senzaţia că vrei să ne manipulezi. Și destul au fost manipulaţi acei oameni până acum.

Îmi place · Răspunde · 1 · 12 ore

Progres Lunaluneanca Imi pare rau că trebuie sa vă dezamagesc,dar in Luna au fost condamnati vreo zece persoane pentru ca au ”furat” de la CAP.Eu am publicat o informatia primită,iar daca nu e adevărată pot fi actionată in instantă.Putetți să o faceți atăt dvs. căt si cel in cauză,vă dau si sursa( fiindcă am acordul său să o fac)Se numeste Suciu Sile,el mi-a transmis această fotocopie.In urma ideii pe care mi-ati dat-o și in urma reacției dvs.cu părere de rău,am să vă numesc ”Antena 3 nr1”

Nu-mi mai place · Răspunde · 1 · 12 ore

Călin Mărginean Din păcate mă indoiesc că ar fi mulţi dintre "condamnaţi" care să aibă acces la toate pârghiile necesare pentru a afla tot ce îi interesează. Apoi sunt printre noi oameni pe care nu îi interesează tot adevărul, se mulțumesc cu mici frânturi, aceștia tocmai au fost serviţi. Nu cred că susţin pe nimeni cerând detalii despre ceva ce mi se pare incomplet, dar dacă asta ai înţeles, discuţia noastră se încheie aici. Cred, totuși, că restul persoanelor care nu aparţin grupurilor amintite mai sus vor înţelege mai bine despre ce e vorba.
Toate cele bune!

Îmi place · Răspunde · 12 ore · Editat

Fac o paranteză. E ora 0:17 și mă întreabă nevasta dacă mai stau mult. Până termin, nu? Râde și îmi spune că pierd timpul degeaba. E foarte posibil să aibă dreptate. 
Deci, am văzut postarea asta, am văzut DOCUMENTUL și mi s-a părut că nu ni se spune chiar tot. Adică vrea să spună tot adevărul sau doar ce o interesează? Mie asta îmi sună a manipulare, dar na, democrația asta pe care nu o înțelegem ne permite până și așa ceva. Să vă spun ceva. Nu am votat niciodată niciun primar, nu voi vota anul ăsta și nu știu dacă o să o fac vreodată. Așadar nu am nevoie să susțin niciun candidat. Nimeni nu ar trebui să susțină pe altcineva din nevoie, deși se știe că se întâmplă uneori. Candidații ar trebui susținuți din motive, sau pentru acestea. Nu am nicio legătură cu niciunul dintre ei, nu mi-e mai drag unul decât altul... NU SUSȚIN PE NIMENI, SUSȚIN ADEVĂRUL.
   Da! Adevărul spus până la capăt. Pentru că să arunci piatra și să ascunzi mâna e o mârșăvie. De-aia am intervenit. Puteam să stau pasiv ca 99% din cei ”prezenți” în grup, dar sunt de-al lui Gugulici, am gura mare și îmi asum consecințele. Care sunt acestea? O poreclă nouă și un proces ad-hoc mai ceva ca al lui Ceaușescu:

Progres Lunaluneanca

10 ore · 

”Pentru unii inseamnă frături din ceva,pentru altii uimire si mirare in aflarea unui adevăr ascuns ,in care cineva in care au avut incredere si pe care l-au divinizat,era defapt cel care se afla in tabăra adversă,a celor care ne credeau slavii sau sobolanii lor!Faptul că cineva care este dovedit ca si colaborator al unui serviciu de represiune in masă,vi se pare anormal,mă face să cred că numele de ”Antena 3 nr.1” vi se potriveste ca o mănusă.Inainte să susțineți sus și tare că in Luna nu au existat condamnati pentru un sac de porumb,sau o galeată de castraveț,cred că ar fi mai ințelept din partea dvs.să vă și informati.Dacă nu vă multumesc frănturile,aveți posibilitatea să aflați mai mult,fara să vă simțiți manipulat.Eu sănt chiar curioasă să aflu amănunte,desi pentru mine este de ajuns principiul si dovada incontestbilăAcesta era raspunsul către domnul Mărginean Calin(unul din administratorii acelui grup)dacă nu as fi fost scoasă din grupul ”ANTENA 3”Ieri mi-a fost stearsă postarea,azi am fost dată afară.Asa se comportă diaspora,nu le place cănd sănt deconspirați securistii?”Este vorba despre grupull”LUNENI IN LUME”Unde după ce am postat declaratia de la CNSAS de unde reiese ca domnul Tor a fost colaborator al securitătii,prima dată a fost stearsă postarea,iar azi repostănd-o in timpul unui dialog,zic eu civilizat cu domnul Marginean Călin,am fost exclusă din grup.Atentie la acest grup si la administratorii acestui grup,se pare că slujesc unei cauze,sau grup dubios.Deocamdată nu stiu cui si de ce?Dar cum am aflat informatii despre domnul primar,sănt sigura că voi afla si despre ei!Nu voi ascunde nici o informatie,absolut nici una!!!!!!!!!

 
   Încă un lucru vreau să fie clar. Nu sunt de acord cu ceea ce s-a întâmplat, mai ales că nu e prima dată când mi se întâmplă să am o discuție (mai aprinsă?) cu cineva și aceasta să se întrerupă brusc pentru că altcineva îmi elimină ”adversarul” din grup și, implicit, din discuție, lăsând impresia că cel care a recurs la această metodă am fost eu. Nu fug de nimeni, nu fug de nimic. Îmi asum întotdeauna răspunderea pentru tot ce scriu, nu am nevoie să fiu apărat din umbră.
   
   Așadar, cred că m-am mai ales cu un ”prieten”. Ce să facem? Cine caută, găsește. Am căutat dezbatere, am găsit mizerie. Am căutat adevărul, am găsit tot adevărul!

Iată-l!





Adevărul spus pe jumătate e mai rău decât minciuna.

O surpriză plăcută

Da, trebuie să recunosc că astăzi am avut parte de o surpriză plăcută și asta se poate datora și faptului că așteptările mele în ceea ce privește momentul despre care voi vorbi nu erau tocmai pozitive. Poate a fost o demonstrație, sau o lecție mai bine spus, din care aș putea înțelege că uneori noi înșine creăm o anumită predispoziție in fața unor situații în care, indiferent de datele problemei, rezultatul va fi interpretat prin prisma experiențelor precedente.

Astăzi am fost la Consulat. De vreo 7 ani amânam acest lucru, până în momentul în care a devenit ceva stringent. Mi-am luat inima în dinți (nu exagerez) și am plecat spre Consulatul Romaniei la Madrid. S-a înțeles, de șapte ani nu am mai călcat pragul acestei instituții, cel puțin din pricina timpului era oarecum normal să am strângeri de inimă. Nu știam la ce să mă aștept. Sau, ca să mă exprim corect, nu știam ce mă așteaptă, eu deja imi creasem așteptările. Ultimele mele vizite la Consulat nu au fost niște experiențe tocmai plăcute. Nu cred că e plăcut pentru nimeni să se trezească la ora 5 dimineața pentru a se așeza la ”coada” de la intrarea în consulat (asta dacă ai noroc să locuiești pe aproape, altfel trebuia să vii cu cortul), să stea o zi întreagă în picioare la rând, sau trântit pe jos în ideea de a se mai odihni puțin, pentru ca atunci când, în sfârșit, ajunge la ghișeu să fie tratat(ă) ca o oaie dată în strungă care așteaptă să fie ”mulsă” de un cioban isteric și stresat. Am mai vorbit despre atitudinea funcționarilor români, iar cei care nu au citit pe aici cu siguranță i-au întâlnit pe la ghișee, nu voi relua cracterizarea acestora.

Ei bine, astăzi mi s-a demonstrat că și la noi se poate merge spre bine. Deși am stat puțin la îndoială înainte de a pleca de acasă, îndoială asupra orei la care ar fi bine sa ajung acolo, am decis să nu merg la prima oră, teamă fiindu-mi de marea de oameni pe care aș fi putut să o gasesc acolo, identic anilor trecuți. Ideea era că dacă ”apuc” astăzi e bine, dacă nu voi merge pregătit mâine. Prima surpriză a fost ceea ce am găsit în stradă, ceva asemănător cu ceea ce se vede in fotografie (furată de pe Google Maps). Câțiva oameni ieșiți ”la țigară”. Surpriza și mai mare avea să mă aștepte înăuntru. Acolo unde mai demult fiecare țipa cât îl ținea gura, ba pentru că era împins de la spate, ba pentru că ”tanti” de la ghișeu nu îl înțelegea, astăzi se vorbea în șoaptă. Și tot în șoaptă și cu o atitudine ”asortată” la tonul vocii am fost tratat de către toți funcționarii cu care a trebuit să intru în contact.

Deci se poate. Am văzut asta. Mă bucur. Enorm. Nu cred că se cuvinea o felicitare publică, de aceea doresc acum, prin acest mijloc, să felicit Consulatul României la Madrid si pe angajații acestuia pentru schimbarea realizată.